"O incercare de a impaca lumina cu intunericul"

O zi de luni, ora de “Portret in studio”, lector: Feri . Setam aparat, facem cheia de lumini, aranjam modelul, si gata iese portretul.

Eee, dar nu e asa, nu e deloc asa, reiau:

Setam aparatul, nu prea merge, nu stim setarile (nu era aparatul meu, le-am bajbait pana la urma, au iesit), facem cheia de lumini…dar cum, ia uite cum ii cade umbra si sub gat si sub nas, si sub ochi si sub urechi. Hopa mai e si blenda, tine-o ma de jos sa bata bine, dar pe alb sau pe auriu? Modelul deja s-a plictisit, prea s-a bobinat pe langa ea (da, era fata, pe numele ei: Selena), fara sa o introduca nimeni in peisaj. Si cheia de lumini e gata, hai sa aranjam modelul. Cu fatza in stanga cu fatza in dreapta…cine stie, dar poate ar trebui sa vorbim cu ea, sa ii inducem o stare, un sentiment, ca daca vroiam poze la statui mergeam in parc, si prindem si o lumina misto seara. Si asa gata portretul…dar de unde gata, abia acum trebuie sa alegem ce e de buletin si ce e chiar portret.

E cam asa sta treaba cu portretul, in rest ce sa zic…mai e de tras.

PS: din cate am tras, si erau multe, doar doua mi-au placut, lui Feri, una:

Mai jos am pus un film legat lumina in studio, si cum devii creativ. Se poate invata si de aici ceva :

4 Responses to “Baldomero and Creative Light – Sau cum am inceput sa fac portret”